CUPRINS


Introducere
Capitolul 1. Universitatea Bucuresti-cursul de ebraică
Capitolul 2. Universitatea de Arte-cursul de poezie bizantină
Capitolul 3. Pelerini la mănăstiri
Capitolul 4. Brâncovenii
Capitolul 5. Pe urmele martirilor din Dobrogea
Capitolul 6. La casa poetului
Capitolul 7. Revoluţia creştină
Capitolul 8. Politica creştin- democrată
Capitolul 9. Basarabia
Capitolul 10. Biserica Stat si Natiune
Capitolul 11. Pro vita
Capitolul 12. Piaţa Universităţii
Capitolul 13. Invierea în Timisoara
Capitolul 14. Mineriada din Parlamentul Romaniei
Capitolul 15.Cu Biblia în America
Capitolul 16. Ultimile mărturii

Postscript
Note















INTRODUCERE

Cartea de faţă este o extindere a scriptului filmului documentar „Mai presus de moarte, în Iubire“ pe care l-am realizat în toamna anului 2005, la cinci ani de la trecerea la cele veşnice a poetului Ioan Alexandru.
Am simţit nevoia să aprofundez temele abordate în film şi să adaug altele noi care nu au putut fi menţionate. De asemene sunt multe documente şi articole inedite care nu au fost publicate şi care pot aduce o mărturie în plus despre lucrarea de misiune creştină profundă a lui Ioan Alexandru înainte şi după 1989.
În perioada de după revoluţie Ioan Alexandru avea obiceiul să scrie articole după fiecare călătorie sau eveniment important, în vederea publicării în revista "Renaşterea" de a cărei redactare m-am ocupat de la un moment dat, la cererea sa. Datorită dificultăţilor întâmpinate în editarea şi publicare revistei a cărei periodicitate era de ordinul lunilor, multe articole pe care le scria îşi pierdeau actualitatea şi nu au mai fost publicate. Astăzi au valoare de document şi mărturii ale acelor momente istorice cruciale pentru România. Chiar şi cele publicate în revistă au avut un tiraj mic şi sunt revelatoare în contextul întregului demers memorialistic.
Notiţele de curs, înregistrările audio şi video, comentariul meu, precum şi mărturiile culese de la alţi apropiaţi ai poetului, din diferite perioade, vor face ca această carte să refacă momentele cele mai importante pe care le-am petrecut în apropierea poetului.
Vom descoperi odată cu aceasta şi oportunităţile pierdute pentru renaşterea României pe temeiurile valorilor creştine, datorită mentalităţilor comuniste moştenite din vechiul regim, mai ales de către cei care au condus-o.
După atâţia ani de tranziţie nesfârşită în care trăim, pot sa spun ca Ioan Alexandru a fost precum profetul Vechiului Testament pentru neamul nostru, care a strigat în pustiul unei lumi „bolnavă de ne-dumnezeire“. Aceasta lume schimonosită de ideologia ateist comunistă a respins şi dispreţuit normalitatea spiritualităţii creştine româneşti şi universale reprezentată în mod exemplar în faptă şi cuvânt de Ioan Alexandru.
Voi încerca sa menţin în structura de abordare a cărţii cu aproximaţie cronologia evenimentelor în decursul acestei perioade de timp în care Ioan Alexandru şi-a asumat postura de poet, profesor, orator şi senator în slujba lui Dumnezeu şi neamului său. Mai presus de toate aceste atribute, îmi propun sa schiţez portretul spiritual al omul Ioan Alexadru în prejma căruia am petrecut un timp de regăsire şi înălţare spirituală care mi-a marcat definitiv destinul.
Pot sa spun ca a fost un dar minunat de la Dumnezeu pentru mine ca Ioan sa mă considere un ucenic al său întru Domnul.
L-am vizitat de doua ori în Bonn unde şi-a petrecut ultimii patru ani din viaţă paralizat în urma congestiei cerebrale suferite în 1996.
În ultima mea vizita înainte de a muri îmi aduc aminte cum şi-a lipit obrazul său de al meu spunându-mi : „ Am fost ca un Părinte pentru tine.” M-au marcat profund aceste ultime cuvinte abia şoptite pe care le-am auzit din gura sa, care ani de-a rândul a rostit cu atâta tărie adevărurile de credinţă creştină într-o „lume strâmba şi atee”.
Mi-a fost dat să cunosc prietenia acestui om al lui Dumnezeu care, în scurta sa vieţuire, a ars de focul mistuitor al Iubirii, precum o torţă aprinsă, în întunecimea spirituală a sfârşitului ultimului mileniu.
Nu am întâlnit în existenta mea un om aşa de pasionat în ceea ce credea precum Ioan Alexandru deşi am cunoscut încă din copilărie mulţi poeţi, preoţi, pastori, profesori, scriitori de tot felul din România sau de pe alte meleaguri.
Era pasionat de viaţa oamenilor de credinţă a Sfintei Scripturi şi a istoriei României , în special a martirilor faţă de care se simţea dator să le facă cunoscută jertfa şi lucrarea în faţa tinerei generaţii.
Purta aceste poveri grele şi sfinte de iubire nemărturisită îndeajuns
Pentru Sfânta Scriptură şi lucrarea Bisericii lui Hristos
Pentru spiritualitatea creştină romanească şi cea universală.
Pentru pruncul ne-născut şi sanctitatea vieţii şi multe altele poate prea grele şi prea sfinte pe care avea sa le ducă fragila sa făptură.
Mă rog bunului Dumnezeu ca măcar o parte din uriaşa sa inspiraţie şi impactul spiritual pe care acest minunat om l-a avut asupra mea să le pot împărtăşi dumneavoastră stimaţi cititori prin această carte care stă mărturie a faptelor sale de credinţă.
Nu-mi propun o monografie asupra poetului ci o mărturie a celor văzute şi auzite de mine pe parcursul acestor ani în care viaţa ne-a pus împreună. Capitolele cărţii punctează spaţiul şi timpul esenţial în care ne-am petrecut împreuna noastră călătorie spirituală.
Doresc ca aceste mărturii smulse din realitatea istorică a unei Românii zbuciumate să fie o piatră de aducere aminte pentru cei ce l-au cunoscut pe Ioan Alexandru în trecerea sa prin lume, dar şi pentru cei ce-l vor descoperi în opera sa scrisă atinsă de „aripa columbei”. Colecţia sa de poeme „Imne”, împreună cu toate aceste marturii de credinţă rămân o ofranda adusă de un poet român înaintea Tronului Dumnezeului celui Viu. Cred că Ioan Alexandru îşi continuă în eternitate Imnele pentru Domnul fiind în acel nor de martori de care vorbeşte Sfântul Pavel în care „toate puterile aduc veşnică laudă într-o doxologie ne-întrupată împreună cu toată zidirea care-L mărturiseşte cu suspine negrăite.”